Dan Ungur, este greu sa fii un bun antrenor!

 

imageCa nu ai sa fii niciodata un bun antrenor se poate sa nu te intereseze, motiv pentru care nu pot sa am certitudinea ca ai sa citesti pana la capat, insa imi fac datoria fata de propria-mi persoana de a încerca sa lamuresc cat se poate de clar situatia creata. Am sa iti scriu simplu, asa cum am facut-o si atunci cand tu ai ales sa sacrifici orice, numai ca sa iti fie tie bine. Daca ma intrebi pe mine, un bine relativ, chiar daca acum pare foarte concret. Sint convins ca nu este departe momentul in care vei trai momente asemanatoare, tocmai pentru ca nu ai taria de a judeca situatiile pe care le creezi, ci astepti mereu o încuviintare, pentru ca alegi sa faci o nedreptate in loc sa iti înfrunti “seniorul” atunci cand greseste. Sau atunci cand este ticalos, pentru ca si greseala are limitele ei.

Timp de doi ani si jumatate ti-am spus cu sinceritate tot ceea ce putea afecta grupul, chiar daca realizam ca as putea fi considerat “sifon”. Mai mult decat atat, am închis ochii la scaparile tale, unele nefiind deloc minore. Am cautat sa iti finantez o parte dintre nevoile grupului, mai mult decat chiar clubul pe care il slujesti, nu întotdeauna din pozitie verticala. Mai mult decat atat, m-am implicat in cooptarea altor copii valorosi, chiar cu riscul (asumat) ca al meu sa nu mai joace, dar am considerat ca aceasta este calea corecta catre performanta adevarata si am urmat-o, fara sa dau înapoi. Am facut tot ceea ce depindea de mine pentru ca grupul sa se sudeze, atat la nivelul copiilor, dar si la nivelul parintilor. Daca gresesc, te rog sa ma corectezi si sa nu ma lasi ca cred altceva decat realitatea.

In aceste conditii, cautionând indiferenta cvasitotala a celui care se comporta ca si cum ar fi castigat copiii la zaruri, inclusiv pe tine, ai ales sa te ascunzi si sa astepti, ca soarecele, sa se termine totul, pentru ca apoi sa poti sa rozi mai departe din saracia hambarului de la care nu ai fost alungat tocmai pentru ca ai demostrat ca poti fi calcat in picioare oricând. Nu este grav faptul ca ai mintit pe seama mea, tu si cel pentru care ai ales sa te prefaci ca nu vezi ticalosia, nu este grav faptul ca ai renunaat cu seninatate la mijloacele materiale atrase si folosite pentru pregatirea grupei tale, la fel cum se poate trece cu vederea implicarea ta foarte discreta in chimia grupului. Poate ca acum, dupa ce ai scapat de mine, este altfel, nu stiu, insa eu cred ca daca ai ales sa faci asta o data, cu siguranta nu te vei opri aici si vei mai face victime. Sint convins ca ai sa dormi bine repetându-ti pâna ajungi sa crezi ca telul tau înalt nu poate fi atins fara pagube colaterale.

O astfel de paguba colaterala este Stefan, fata de care eu cred ca aveai o mare responsabilitate, tocmai pentru ca ti-a fost inca de la început alaturi, a participat la toate antrenamentele si deplasarile tale, ti-a dat sperante si ti-a facut bucurii. Credeam sa speri si tu alaturi de el, mai ales ca stii bine cat munceste ca sa duca la nivel înalt si activitatea sportiva, dar si cea artistica. Credeam ca iti doresti sa scoti ceva din el, nu doar sa il folosesti pentru a completa lotul pentru vreo deplasare obscura, fara de care nu ar fi putut fi suportate costurile. Sigur ca acum se pot spune multe, insa macar pentru el ai fi putut sa nu te faci partas al unei Nedreptati.

Am hotarat sa iti scriu pentru ca as vrea sa te evaluezi cât poti tu de obiectiv, iar daca o sa simti macar o mica apasare, sa ai taria sa il rogi macar pe el sa te ierte, pentru ca nu i-ai luat numai fotbalul, ci prin complicitatea la o mârsavie ( am proprietatea termenilor folositi ) ai rupt echilibrul copilului in asemenea masura încât nu s-a mai putut pregati pentru concursurile la care era obisnuit sa mearga si sa aduca premii. Acum cand iti scriu, am dubii daca este bine sau nu sa il duc la concursul la care anul trecut a luat premiul II, dupa ce am contramandat participarea la un altul, saptamana trecuta. Sigur ca nu puteai sa studiezi tu in locul lui, dar este bine ca macar sa te gândesti in treacat asupra consecintelor complicitatii tale.

Personal, ceea ce ai facut tu este un abandon asemanator aceluia in care comandantul unui pluton aflat in lupta alege sa sacrifice pe oricine si orice, doar ca sa îsi scape pielea, presarând tot drumul salvarii lui cu trupurile camarazilor. Daune colaterale. Comparatia nu este deplasata, parintii asteptând de la tine sa le formezi nu numai gambele, ci mai ales caracterele, cel putin unii dintre ei.

Sint convins ca ceea ce ai citit nu iti face placere si esti tentat sa ai o reactie dura, insa, daca ai sa ai taria sa recitesti, iar si iar, poate ai sa întelegi ca aceste rânduri sunt scrise fara patima, chiar daca razbate din ele imensa frustrare a parintelui caruia i-ai tras presul de sub picioare impreuna cu cel pe care il cautionezi intr-un mod servil. Pentru el nu a fost decat inca un exercitiu pe care, intr-o buna zi, il va repeta cu tine. Sa nu uiti aceasta premonitie a mea!

Nu imi pasa daca ai sa ai cinismul de a te amuza pe seama mea si a celor pe care ti le-am scris. Eu cred ca ti-am spus mereu ceea ce gândesc. Sper sa întelegi ceva din toata aceasta întâmplare si sa nu îti mai calci in picioare propria demnitate pentru câtiva “arginti”, mai ales pentru oameni mici. Tocmai ei sunt cei care te îndeparteaza de posibilitatea de a deveni un bun antrenor, pentru ca exemplul pe care il dai, daca ajunge sa fie cunoscut si inteles de micii tai soldatei, atunci esti pierdut. Bataliile se câstiga numai atunci cand solidaritatea de grup este lege, iar suferinta si bucuria unui individ se adauga si face o masa omogena de trairi cu a tuturor celorlalti indivizi, pana la ultimul. Altfel, victoriile pot veni ca rod am unor circumstante si tu,antrenorul, devii un teoretician al infrangerilor de orice fel.

Da, sunt o parte dintre motivele pentru care eu cred ca in acest fel nu ai sa devii un bun antrenor decat daca Dumnezeu are acest plan cu tine, indiferent de meriti sau nu. Nu neg faptul ca au mai fost cazuri.

Da, este o scrisoare deschisa pe care am sa o public pe site-ul sportAmator.ro, urmând ca apoi sa o promovez prin toate mijloacele posibile. Nu am remuscari, ci mai degraba cred ca ar putea deveni motivul unei cotituri in ceea ce te priveste. Fireste, imi doresc sa fie o schimbare in bine, macar de dragul copiilor pe care ii ai, mai ales ca pe unii dintre ei mi-i datorezi… Ei formeaza un grup pentru care pot sa spun ca mi-am sacrificat in cele din urma si propriul copil, mi-am facut dusmani si mi-am ponderat orgoliul ca sa obtin pentru ei conditii mai bune decat aveau altii. Nu imi pare rau, ba chiar cred ca unii dintre ei s-ar putea sa îsi aminteasca de mine si sa ma salute pe strada. Pentru mine nu este deloc putin!

Nu-i asa ca gresesc?

One Comment

  1. Somodi Lucian Romeo says:

    NICE :))))))))))

Trackbacks/Pingbacks

  1. Echipamentul echipei Speranta | sportamator.ro - […] dan ungur, nu te strâng tricourile pe care le porti? Dar geanta, raspunde inca rezonabil nevoilor tale? […]
  2. Nicio bucurie | sportamator.ro - […] trairi poate sa aiba atunci cand ajunge sa joace împotriva lor, dupa o perioada de cateva luni de suferinta…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *